LA BĂLȚI EXISTĂ LUME BUNĂ ȘI CREDINCIOASĂ, CARE A REPARAT CEEA CE A PORUNCIT SĂ STRICE ȘI SĂ ASCUNDĂ EX-PRIMARUL GRIGORIȘIN

Dacă ați observat, în ultimii ani, am insistat mult ca autoritățile bălțene să reînnoiască Crucea de la mormântul prizonierilor lagărului nkvd-ist nr. 33 din Bălți, întrucât cea instalată pe 7 mai 1992 era putredă la temelie și risca să fie dată jos de vânt. Am și rugat de câteva ori primăria să se apuce de treabă întrucât, prin hotărârea nr. 1412 din 17 mai 2001, Consiliul Municipal Bălți a declarat Crucifixul drept monument de artă și istoric de importanță locală.

S-au și găsit câteva proiecte potrivite pentru locul unde se află mormântul comun al prizonierilor, iar cineva declarase că va colecta mijloace financiare pentru reînnoirea monumentului. Primăria, însă, s-a făcut că nu vede și nu aude, ignorând această temă. A reacționat doar ex-primarul, ales de 7 mii și ceva de votanți din peste 100 de mii aflați în liste. Ex-primar, care nu se poate astâmpăra nici azi, când Bălțiul are un nou primar, și care pe ascuns, fără nici un document oficial, dispusese atunci, în august 2021, să se scoată Crucea de pe mormânt, pentru a fi, cică, renovată sau schimbată cu o altă Cruce.

Circa doi ani au trecut de la acel moment, iar ex-primarul vizat nu a mișcat măcar un deget pentru a repara "monumentul de artă și istoric de importanță locală". S-a dovedit, însă, că există lume bună și credincioasă la Bălți. Spun acest adevăr, deoarece zilele trecute o echipă de meșteri iscusiți a reinstalat o Troiță din piatră de Cosăuți, acolo de unde a fost scoasă, pe ascuns. Crucea putrezită din lemn. Și această lume este reprezentată de către preoții Vitalie și Alexandru Bârlădeanu, precum și enoriașii Bisericii Tuturor Sfinților din Bălți.

Grație lor, mormântul miilor de prizonieri ce au murit în lagărul din Bălți, e în așteptarea rudelor celor decedați în lunca Răutului, a tuturor oamenilor de bună credință, pentru a aprinde o luminare în memoria lor. Sfințirea noii Troițe e programată pentru 9 mai, când întreaga omenire progresistă va sărbători o nouă ediție a Zilei Europei.

Cu gândul la respectiva zi, sperăm că serviciile comunale ale Primăriei Bălți vor îngriji și acest mormânt comun, declarat de autorități Monument de artă și istoric de importanță locală. Mai sperăm, de asemenea, că primăria se va mobiliza și în vederea amenajării unei căi de acces mai civilizate spre acest monument.

CU STĂRUINȚA PREOȚILOR VITALIE ȘI ALEXANDRU BÂRLĂDEANU, PRECUM ȘI A ENORIAȘILOR DE LA BISERICA TUTUROR SFINȚILOR 

Vă anunțam, dragilor, acum trei săptămâni că primăria a permis instalarea unei noi troițe pe mormântul comun, unde până în august 2022, s-a aflat un Crucifix ridicat la 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului nkvd-ist nr.33 din Bălți. Fiind un "monument de artă și istoric de importanță locală", cum l-a botezat Consiliul Municipal Bălți prin Hotărârea sa nr. 1412 din 17.05.2001, acesta a fost demontat pe furiș de către serviciile Primăriei Bălți. Iar acum, după circa doi ani de la decapitarea monumentului, aceiași primărie, dar cu un alt primar, nu-și permite nimic mai mult decât să accepte instalarea de către altcineva a unui nou monument. 

Scriu altcineva, deoarece acum trei săptămâni, când primarul bălțean Alexandr Petkov mi-a comunicat că "a semnat acceptul de a-l reinstala", nu cunoșteam numele celuia ce o va face. Am aflat-o mai târziu din alte surse.

Și am aflat, mai întâi, că locul fostului Crucifix din lemn va fi ocupat de o Cruce din piatră de Cosăuți, realizată de un meșter din partea locului. Iar cineva din enoriașii Bisericii Tuturor Sfinților mi-a mai comunicat că Crucea va fi instalată cu stăruința preoților Vitalie și Alexandru Bârlădeanu și a enoriașilor Bisericii Tuturor Sfinților din Bălți. Tot ei vor suporta și cheltuielile necesare pentru ridicarea monumentului.

Iar părintele Vitalie Bârlădeanu mi-a comunicat că lucrările pentru reinstalarea monumentului au demarat. Se lucrează asupra definitivării Crucii din piatra de Cosăuți. În curând aceasta va fi transportată și montată pe mormântul comun al prizonierilor ce au murit în vara și toamna anului 1944 în lagărul nkvd-is nr 33 din Bălți.

Doamne Ajută!

PRIMARUL ALEXANDRU PETCOV: "ZILELE ACESTEA AM SEMNAT ACCEPTUL DE A-L INSTALA. ESTE CINEVA CARE L-A DONAT"

Am vizitat astăzi Crucifixul. Pentru ca am discutat acum ceva timp despre el cu Alexandru Petcov, primarul de Bălți ales la finele anului trecut. Știți ce mi-a spus? Mi-a scris că "Zilele acestea am semnat acceptul de a-l reinstala. Este cineva care l-a donat."

E răspunsul lui la rugămintea mea de a dispune reinstalarea Troiței demontate după incendiul de vegetație din 21 iulie 2022.

Petcov nu mi-a oferit amănunte, dar l-am crezut. Simt că nu minte. E un alt fel de primar. Altul decât cei ce am avut.

Cine a donat noua Cruce, ce reprezintă ea și când va fi instalată, sperăm să aflăm în curând.

Gunoaile din preajma Crucifixului, drumul care duce spre el, rămâne, însă, o problemă serioasă. Deoarece nu se știe cine o va soluționa. E vorba, totuși, despre un monument de cultură și istorie de însemnătate locală. De aceeași importanță ca și tancul din centrul orașului.

AM PROPUS ASTĂZI UNUI CONSILIER MUNICIPAL DIN BĂLȚI SĂ INIȚIEZE DEMONTAREA ȚEVII TANCULUI CU NR. 720 DIN CENTRUL ORAȘULUI BĂLȚI

Dacă ei nu au ce face în primărie și le pare că fac un bine bălțenilor, am propus astăzi unui membru al Consiliului municipal Bălți să se demonteze țeava tancului cu numărul 720 din centrul Bălți-ului. Să se procedeze la fel cum s-a întâmplat cu un monument de aceeași importanță, cel al Crucifixului ridicat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor Lagărului NKVD-ist nr. 33, care a staționat la Bălți în vara și toamna lui 1944. Și care reprezintă, de un an și patru luni, doar o țeavă ce a servit drept suport pentru Troiță ridicată acum trei decenii pe mormântul frățesc al prizonierilor decedați în lagăr. Demontată, fără a exista vreun act oficial, în august 2022, din inițiativa lui Grigorișin.

Propunerea am făcut-o membrului Consiliului Municipal Bălți Cristina Craevscaia-Derenova, care mi-a expediat pe messenger copia unui răspuns semnat de încă primarul de Bălți Nicolai Grigorișin. Acesta, probabil, fără să-și dea seama ce face, și-a arătat adevărata față, punându-și semnătura pe un răspuns la un demers al doamnei Craevscaia-Derenova. Răspuns semnat chiar astăzi, 14.11.2023, și în care semnatarul promite că va întreprinde măsuri necesare "pentru organizarea concursului de selectare a autorului monumentului "Troița-Crucifixul", conform procedurii legale."

El a uitat, însă să spună că de la o luni, după turul doi al alegerilor locale, va trebui să părăsească primăria. Cele 7148 de voturi acumulate în alegerile locale din decembrie 2021 pentru Primăria Bălți nu-l mai pot ajuta să stea cocoțat în jilțul de edil.

"PARTIDUL SCHIMBĂRII" VREA SĂ INIȚIEZE COLECTAREA BANILOR PENTRU RENOVAREA MONUMENTULUI RIDICAT ACUM 31 DE ANI ÎN MEMORIA PRIZONIERILOR LAGĂRULUI NR. 33 DIN BĂLȚI. SĂ-L CREDEM?

Scriam cândva într-un material din acest blog că s-au folosit și  mai continuă s-o facă de tragicul Crucifix mai multe formațiuni social politice din RM. Poreclesc acest fenomen drept o rușine moldovenească, pe care ei, cei vizați, nu au cum s-o simtă. Pentru că o fac în stilul politicului moldovenesc, miza lor fiind cucerirea simpatiei a unui număr cât mai mare de viitori votanți. Cinic, fără scrupule și doar atunci când convine unui sau altui lider de partid. Așa suntem noi! 

Zic astea deoarece intuiția și logica îmi spune că în RM așa se întâmplă chiar în toate campaniile electorale. Nu e o excepție nici în în actuala, cea prilejuită de alegerile locale din 5 noiembrie curent.

Zilele trecute am primit copia unei zise Petiție privind edificarea monumentului "Troița-Crucifix", ridicat în memoria prizonierilor lagărului nr. 33 aflat la Bălți în vara și toamna anului 1944. E adresată Primăriei și Consiliului municipal Bălți și poartă semnătura Cristinei Craevscaia-Derenova,  consilieră municipală, vicepreședintele Fracțiunii PP "Partidul Schimbării", cum se prezintă chiar dânsa. Curioșii o pot vedea și lectura din imaginile de mai jos, eu, însă, trebuie să vă spun că am avut și o discuție cam acidă cu reprezentanta "Partidului Schimbării". 

Am întrebat-o pe doamna Craevscaia de ce, de la scoaterea Crucii (iulie 2022!) de pe postamentul  monumentului, nimeni din cadrul primăriei sau a Consiliului Municipal Bălți nu a rostit măcar o vorbă despre restabilirea lui. Și de ce tocmai acum a apărut acest demers? Nu am avut un răspuns concret. Mi s-a promis, însă, că problema reabilitării Crucifixului va fi examinată în cadrul Consiliului Municipal Bălți. Și că "Partidul Schimbării" nu va face campanie electorală folosind urgentarea restabilirii Crucifixului.

Craevscaia solicită Primăriei și Consiliului Municipal Bălți să organizeze un concurs de selectare "a autorului monumentului de for public și de a asigura înalta ținută artistică a operei de artă monumentală ce va fi amplasată în spațiul destinat monumentului." Autoarea petiției mai solicită identificarea mijloacelor financiare pentru ridicarea monumentului, amintind că "realizarea monumentelor de for public poate fi efectuată din alocații bugetare, în cadrul unor parteneriate constituite între autorități și/sau instituții publice subordonate acestora și persoane fizice sau juridice de drept privat, precum și în cadrul unor programe sau proiecte culturale promovate și susținute exclusiv din fonduri private de persoane fizice sau juridice de drept privat cu acordul autorităților administrației publice locale competente teritorial."

Toate bune sau ne bune până aici. Pentru că se cer trase și careva concluzii. Or acestea nu favorizează "Partidul Schimbării". Întrebarea care rămâne deocamdată fără răspuns este următoarea: De ce acest demers apare atât de târziu, în campania electorală? De ce nu a fost scris în iulie 2022, atunci când era demontată Crucea monumentului?

Și încă ceva. Mandatul actualului primar e pe sfârșite. Și componența prezentului Consiliu municipal e pe cale de a-și încheia activitatea. Iar alegerile din 5 noiembrie vor desena o altă componență a lui și un alt primar. Înclin să cred că nu va fi Grigorișin.  Lumea nu-l prea agreează, iar fostul lui coleg de partid, ex-primarul de Bălți, Renato Usatâi, a dat un sfat util bălțenilor. "Dacă vreți să scăpați orașul de un hoț, aveți grijă să nu alegeți altul", a menționat ex-primarul capitalei de nord într-o adresare către bălțeni lansată un cadrul unei întâlniri preelectorale cu aceștia.  

Amintim că "Partidul Schimbării" l-a înaintat  candidat la funcția de primar al orașului Bălți pentru alegerile din 5 noiembrie curent, pe Nicolai Grigorișin. Actualul mandat de primar acesta l-a obținut, fiind ales de circa 7 mii de votanți din peste o sută de mii aflați în liste. 

DESPRE LISTA CU NUMELE PRIZONIERILOR MORȚI SCRISĂ PE 53 DE PAGINI, CARE NU AU AJUNS SĂ FIE CUNOSCUTE DE TOATĂ LUMEA

Târziu de tot am intrat în posesia acestei copii de document. Se referă la activitatea Lagărului NKVD-ist nr. 33 (фронтовой военно пересыльный лагерь военнопленных № 33), e datat cu 11 noiembrie 1944 și e alcătuit în doar două exemplare. Mai și poartă titlul "Совершенно секретно", adică strict confidențial. 

E o scrisoare destinată Secției a patra a НКВД-ului sovietic și-i semnată de trei persoane oficiale. Raportul poartă iscăliturile șefului Lagărului de prizonieri nr. 33, locotenent-colonel Iațuto, a celui de la Serviciul sanitar al lagărului, maior Sitnikov și a conducătorului Secției nr. doi a instituției, locotenent inferior, Vogaițev. 

Semnatarii prezintă instanței superioare listele prizonierilor din lagărul nr. 33 care au murit pe parcursul lunii octombrie 1944, cum scriu ei, și actele privind înmormântarea lor. Potrivit documentului, listele cu numele prizonierilor înmormântați sunt prezentate într-un singur exemplar pe 53 de file. Ele, însă, aceste 53 de file, nu au ajuns să fie cunoscute și de altă lume. Posibil, nu au fost expediate arhivei, din care cauză nici nu le putem publica. Sunt, cum menționam mai sus, "Совершенно секретно".

Iar Registrul și Actul de mai jos reprezintă situația din lagăr privind înmormântarea pe 8 octombrie a prizonierilor ce au murit o zi mai devreme. Aflăm din el că în această zi au fost date pământului 12 cadavre. Morții au fost îngropați într-un mormânt comun aflat, potrivit actului alăturat, "pe un câmp din orașul Bălți". 

Același Registrul ne arată că-i vorba despre mormântul cu numărul 6. El ne mai demonstrează că în luna octombrie 1944, în lunca râului Răut, în imediata apropiere a lagărului de prizonieri, undeva în zona Crucifixului instalat pe 7 mai 1992,  existau 21 asemenea morminte comune. Din Registru mai aflăm că în mormântul cu numărul 21, la data de 6 octombrie a fost înmormântat doar un singur prizonier. Iar în mormintele cu numerele 19 și 20, la data de 2 și 4 octombrie au fost înmormântați 23 și, respectiv, 13 cadavre. Mai aflăm că la data de 1 octombrie, s-au efectuat înmormântări doar în mormintele comune cu numerele 1, 2 și 16. În total în această zi au fost înhumați 154 de prizonieri morți.

Observăm, de asemenea, că Registrul ne oferă informații ce s-au întâmplat doar până la 7 octombrie. Știți de ce? Fiindcă lagărul s-a aflat la Bălți în perioada 16 iulie - 10 octombrie 1944. (El era mobil. Se deplasa în funcție de cum se mișca frontul. Iar la Bălți a ajuns în perioada când Armata Sovietica trecuse Prutul.) 

Mai mult, cineva din martorii oculari povestea în anii 90 ai secolului trecut pentru "Curierul de Nord" că la finele lunii septembrie administrația lagărului a primit un ordin secret prin care s-a purces la lichidarea prizonierilor încă în viață și înmormântarea lor în morminte comune. O fi un adevăr. Iar dovadă este numărul mare de morminte comune. 

Și încă un detaliu. Am încercat să găsesc pe google.com măcar ceva date despre acest lagăr. Mi s-a spus că ele lipsesc. Bănuiesc că  mai sunt încă și astăzi "Совершенно секретно".

Revin la cele 53 de file care conțineau listele cu numele prizonierilor înmormântați în doar șapte zile ale lunii octombrie 1944. Repet, doar șapte, nu 31 de zile câte sunt în luna octombrie. Și-aș întreba dacă ar fi cui să-i adresez întrebarea: de ce în raport e vorba despre întreaga lună octombrie, nu doar de 7 zile? Or numărul cadavrelor aruncate în mormintele săpate  chiar de victime e prea mare? Uimitor de mare ca să se creadă că au murit pe parcursul a doar 7 zile? 

E încă un argument că sovieticii, înainte de a strămuta în alt loc Lagărul NKVD-ist nr. 33 din Bălți, au împușcat, probabil, toți prizonierii aflați la evidență. Numele cărora au fost înscrise în listele din cele 53 de file ale Registrului alcătuit doar într-un singur exemplar și anexat la Raportul din 11 noiembrie 1944. Și care au dispărut. Nu pot fi găsite.

E o întrebare care rămâne încă fără răspuns: de ce doar într-un singur exemplar și de ce au dispărut acele file?

PRIMĂRIA BĂLȚI A INCEPUT VALORIFICAREA STUFARISULUI UNDE SE AFLĂ TROIȚA RIDICATĂ ÎN MEMORIA PRIZONIERILOR LAGĂRULUI NR. 33 

Scriam cândva că centrul actualului oraș Bălți trebuia să fie malul drept și malul stâng al râului Răut. Răutul și malurile lui, în așa situație, ar fi avut o altă soartă, iar centrul urbei ar fi arătat altfel astăzi.

Nu cred că autoritățile bălțene au ținut cont de propunerile mele, când am descoperit recent că în regiunea autogării și a podului peste râul Răut, la spatele magazinului "Metro" aflat tot pe acolo, se lucrează intens în vederea pregătirii terenului pentru un nou șantier. Deocamdată nu se știe ce urmează să se construiască acolo, dar faptul bucură. Bucură măcar și pentru că va dispare un stufăriș mlăștinos doldora de țânțari.

Ceva mai la vale și tot pe malul Răutului, descoperim un alt teren, pentru încă un șantier. Nu am văzut pe nimeni în acea zonă, doar păstori de capre și vite. Dar aspectul impunător al terenului (mai ales în adâncime) denotă faptul că în această zonă se va construi ceva de proporții mari. 

Repet, salut ideea autorităților bălțene de a valorifica cele câteva zeci de hectare de stufăriș și mlaștini din apropiata vecinătate a malului drept al Răutului. Râu, care a ajuns de râsul găinilor - un pârâiaș, care nici nu se prea vede din stuf, gunoaie și impurități.

Dar...

Scriu acest Dar..., deoarece mă pândește mereu un gând care doresc mult să nu fie o realitate. Pentru că la doar vreo două-trei sute  metri de la acest, al doilea teren pregătit pentru a deveni șantier, se află Crucifixul ridicat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului  nkvd-ist nr. 33. Care, anul trecut, pe 21 iulie, a luptat cu flăcările unui mare pojar de vegetație, nefiind atins de foc. Și care o lună mai târziu, a fost decapitat, adică lipsit de Troița ridicată pe mormântul comun adunat din craniile, oasele, precum și țărâna pe care mii de prizonieri și-au dat sufletele pe aceste locuri. De menționat, că e vorba despre un "monument de artă și istorie de însemnătate locală", botezat cu acest titlu de către Consiliul Municipal Bălți prin hotărârea nr.1412 din 17 mai 2001.

Din surse ale executivului bălțean am aflat că Troița a fost scoasă de pe postamentul ei pentru a fi reparată și că se află în gestiunea Întreprinderii Municipale "Spații Verzi". Doar că nimeni nu poate accepta și nu poate, cu atât mai mult înțelege, de ce primăria a făcut acest lucru pe ascuns, fără a emite măcar o simplă dispoziție.

Pentru că a trecut deja un an de la scoaterea Troiței de pe postamentul monumentului, iar primăria tace, au și apărut zvonuri precum că cineva a pus ochii pe locul unde se află mormântul comun cu monumentul decapitat. Și că aceasta ar fi adevărul despre tergiversarea reinstalării Troiței și tăcerea primarului Grigorișin vizavi de respectiva problemă.

Întrebarea care cere un răspuns multașteptat e cum ar trebui să procedeze Grigorișin în aceste vremuri de restriște. E simplu ca buna ziua. Susțin și voi aplauda toate acțiunile primăriei Bălți îndreptate la lichidarea stufărișului mlăștinos și murdar din lunca Răutului. Și-l voi susține pe orice primar care va construi Monumentul oaselor (că edificarea Bisericii Oaselor nu a fost posibil) pe mormântul comun al prizonierilor Lagărului NKVD-ist nr. 33 din Bălți. Sunt aproape sigur că majoritatea bălțenilor sunt de aceeași părere.

O ALTĂ SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ LUI NICOLAI GRIGORIȘIN

Vă amintim, domnule primar, că acum un an, fără a anunța oficial locuitorii orașului, ați dispus demontarea Crucifixului ridicat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului nkvd-ist nr. 33, care a staționat la Bălți în vara și toamna anului 1944. Din surse ale executivului bălțean am aflat că Troița a fost scoasă de pe postamentul ei pentru a fi reparată și că se află în gestiunea Întreprinderii Municipale "Spații Verzi".

Timpul se scurge repede și iată că a trecut un an de atunci. E un prilej pentru a afla de la Dumneavoastră un răspuns concret la următoarea întrebare: de cât timp mai are nevoie Primăria Bălți pentru a "renova" Crucifixul, declarat de Consiliul municipal Bălți, prin hotărârea nr. 1412 din 17 mai 2001, monument istoric și de artă de importanță locală.

Or tăcerea Dumneavoastră ne face să credem că sunt un adevăr zvonurile cum că cineva dintre oamenii apropiați primăriei a pus ochiul pe terenul din preajma Crucifixului. Și că primarul ar avea și el ceva interes pentru dispariția monumentului din acel spațiu.

Pe 20 august 2022 am publicat prima Scrisoare deschisă, adresată aceluiași primar de Bălți, Nicolai Grigorișin. O reluăm alăturat pentru a trage concluziile necesare.

SCRISOARE DESCHISA ADRESATĂ PRIMARULUI MUNICIPIULUI BĂLȚI, NICOLAI GRIGORIȘIN

Public această hotărâre a Consiliului municipal Bălți din 17.05.2001, cu numărul 1412, special pentru actualul primar al municipiului Bălți, Întreprinderile municipale "Spații verzi" și "Gospodăria locativ comunală Bălți", pentru a-i atenționa că ani în șir în capitala de nord se încalcă o hotărâre adoptată de aleșii locali. Și o încalcă grosolan chiar Primăria, precum și întreprinderile municipale menționate mai sus.

Este vorba despre punctul 15 al Registrului monumentelor de importanță locală din Hotărârea sus amintită. Iată de ce, prin respectivul demers, cer primarului Grigorișin și întreprinderilor municipale menționate mai sus să îngrijească Monumentul "Troița - Crucefixul" în memoria prizonierilor din lagărul de concentrare, în egală măsură cu lucrările de îngrijire a tancului din centrul urbei și a mormintelor din Cimitirul gloriei militare.

Rog Consiliul Municipal Bălți să ia la evidență această cerere și să mi se ofere un răspuns oficial despre acțiunile care vor fi întreprinse.

P.S. Sper să obțin un răspuns oficial semnat de Nicolai Grigorișin măcar la această Scrisoare deschisă privind starea Crucifixului ridicat în memoria prizonierilor lagărului nkvd-ist nr. 33 din Bălți. Pentru că vin alegerile locale.

ASTĂZI SE ÎMPLINESC 31 DE ANI DE LA ÎNĂLȚAREA CRUCIFIXULUI ÎN MEMORIA PRIZONIERILOR UCIȘI ÎN LAGĂRUL MORȚII NR. 33 DIN BĂLȚI

Vedeți în plan secund Crucifixul? Da, e împodobit cu pomeni. Semn că poza a fost făcută pe 7 mai 1992, o zi de joi, când tipografia din Bălți tipărea numărul ordinar al săptămânalului "Curierul de Nord".  Ziarul pe care-l editam împlinise la acel moment doar patru luni de la apariția primului număr. Anume în acea zi s-a întâmplat ce s-a întâmplat: a fost inaugurat și sfințit Crucifixul. 

Îmi pare inutil să repet ce am scris despre cum au aflat bălțenii povestea lagărului de prizonieri din orașul în care locuiesc. Ziarul nostru a povestit, sper, cu lux de amănunte cam tot ce aflasem la acel moment despre lagăr, iar eu fac aceiași treabă în secvențele ce le public în blog. 

Spun acestea, precizând că puțină lume știa despre existența unui lagăr de prizonieri la Bălți. În care au fost închiși și au murit mii de  basarabeni înrolați în timpul celui de-al doilea război mondial în Armata Română. Și nu numai basarabeni. Iar cei care știau câte ceva despre ce s-a întâmplat în lagărul nkvd-ist nr. 33 în vara și toamna anului 1944, se temeau să vorbească adevărul. Mai mult, de frică, ei ascundeau faptul că cunosc careva amănunte despre acele evenimente tragice. Doar până la momentul când "Curierul de Nord" a publicat, pe 17 ianuarie 1992, știrea cu titlul  "Până acum nimeni n-a vorbit despre asta...". 

A avut efectul unei bombe această știre. Lumea a început să intre pe la redacție. Să ne povestească despre grozăviile din lagăr. Ne vizitau rude și cunoscuți ale celora ce au murit acolo, foști prizonieri, încă în viață în acei ani.

Anume ei,  cei ce ne treceau pragul, ne-au sugerat ideea înălțării Crucifixului. Și cea a edificării, în teritoriu, a unei Biserici a Oaselor. Chiar și ziua când urma să fie înălțată și sfințită Troița, tot ei ne-au propus-o. Și tot ei, pare-mi-se, ne-au recomandat doi meșteri iscusiți - Pavel Curatu și Maxim Odagiu, ambii din raionul Glodeni - care urmau să cioplească în lemn chipul lui Iisus și să asambleze un Crucifix. Într-un termen scurt, ei au creat o adevărată operă de artă. Iar primăria Bălți, condusă atunci de Vladimir Tonciuc, ne-a găsit  niște sponsori care au asigurat cheltuielile materiale pentru instalarea Troiței.

Azi mă simt obligat să recunosc că nu am reușit să găsesc poze de la acel eveniment. Dispun doar de o colecție incompletă a săptămânalului "Curierul de Nord" din acei ani, în care au fost publicate câteva fotografii de la eveniment. Și doar două imagini, pe care le-am mai publicat, cu echipa din acea perioadă a redacției ziarului alături de colegi de la "Gazeta de Botoșani", România, și mai multă lume de bună credință din Bălți. Le puteți vedea și aici pe ambele.

A fost multă lume. Foarte multă. Un sobor de preoți, condus de episcopul de Bălți din acei ani, Petru, care în prezent este Mitropolitul Basarabiei, a oficiat un parastas. Pentru prima dată la mormânt au fost aprinse lumânări, s-a dat de pomană, s-au vărsat lacrimi de durere și de grea suferință.

Iar ziarul nostru a scris, spre exemplu, și despre ce a vorbit la Crucifix președintele de atunci al raionului Glodeni, Leonid Istrati. El a povestit cum l-a văzut pentru ultima dată pe propriul tată, menționând că avea doar șapte ani când, împreună cu mama, fratele și sora sa, în toamna lui 1944 au venit la Bălţi pentru a-l vedea. „Am văzut chinurile oamenilor aflați după rândurile de sârmă ghimpată şi în acele câteva minute câte ne-au dat ca să-l vedem pe tăticu, mi se pare că îmbătrânisem şi eu. Tata avea atunci 32 de ani. I-a fost permis să ne ţină în braţe câte un minut pe fiecare din cei trei copii, iar când i-a venit rândul surorii mai mici, nu ştiu de ce soldatul s-a supărat şi l-a bătut pe tata, noi fiind alungaţi. L-am zărit apoi de departe, de la vre-o 50-100 de metri. Mai mult nu l-am văzut. A fost dus în Sâktâvkar, unde a murit”. 

 

Impus să postez aceste imagini, deoarece sunt de la acel eveniment, doar că ele sunt preluate din paginile "Curierului de Nord". Le public cu calitatea care o au, deoarece nu am, așa cum vă mai spuneam, alte fotografii din ziua de 7 mai 1992 făcute la Crucifix. Excepție sunt cele două poze în care suntem noi, jurnaliștii de la "Curierul de Nord" și "Gazeta de Botoșani", precum și altă lume de bună credință. Avem, însă, alte poze din diferite perioade ale existenței Crucifixului, multe din ele bine cunoscute deja. Le plasez și aici, pentru a întregi cronica trecerii prin timp a Crucifixului. Dar și pentru a aminti autorităților bălțene că morții nu pot fi împărțiți în ai noștri și ai lor.