VOLUNTARI DIN UNGARIA, SLOVACIA ȘI ROMÂNIA, REVOLTAȚI DE STAREA MORMÂNTULUI COMUN AL PRIZONIERILOR LAGĂRULUI NKVD-IST NR. 33 DIN BĂLȚI
Zilele trecute am vizitat Crucea de pe mormântul comun al prizonierilor lagărului nkvd-ist nr. 33 din Bălți. M-au invitat sa le povestesc despre acest monument membrii unui grup de voluntari din Ungaria, Slovacia si România, care studiază istoria și locurile unde și-au pierdut viața concetățenii lor în timpul războiului al doilea mondial. Și care au sosit în Republica Moldova pentru mai multe zile cu scopul de a vizita mormintele comune ale prizonierilor din lagărele de profil din mai multe localități.
Aflându-ne la Crucifixul din lunca Răutului, le-am mărturisit amănunte despre mai multe episoade din cei 34 de ani, care ii are acest monument. Inclusiv despre cum pe 21 iulie 2022 fostul lagăr al morții a ars. Pentru că cineva din neatenție ori intenționat a incendiat vegetația din lunca Răutului, încât focul a mistuit tot ce a întâlnit în cale. Dar nu a putut să urce până la înălțimea Crucii din lemn instalată acolo pe 7 mai 1992. Bunul Dumnezeu a avut grijă să scape mormântul de foc. Le-am mai povestit oaspeților și despre dispariția misterioasa a crucii meșterită de Pavel Curatu și Maxim Odagiu din satul Fundurii Vechi, raionul Glodeni. Rămâne o taină și astăzi această dispariție a Crucii inaugurată oficial și sfințită pe 7 mai 1992.
Dar întrebarea cea mai dureroasă a fost cea despre cine îngrijește respectivul mormânt comun și de ce se află în starea în care l-am găsit. Nu am prea avut ce le spune. I-am simțit, însă, revoltați pe oaspeți atunci când le-am destăinuit că la 17 mai 2001 Consiliul municipal Bălți a declarat acest Crucifix drept monument istoric și de artă de importanță locală.








))).jpg)






















