UN SFERT DE VEAC ÎN URMĂ, GRIGORE SOROCEAN A ROSTIT NUMELE MAI MULTOR PRIZONIERI CARE AU TRECUT PRIN LAGĂRUL DIN BĂLȚI

Am răsfoit zilele trecute niște ziare în care am publicat mai multe materiale din Bălți, iar în numărul din 13 mai 1997 al cotidianului "Flux" am găsit o știre  care astăzi costă mult. E vorba despre nume. Despre identitatea celora ce au trecut prin lagărul NKVD-ist nr. 33 din Bălți. Au stat, au murit, ori au fost expediați să moară în lagărele din Siberia. 

Zic astea, constatând că cunoaștem prea puține nume ale persoanelor care au avut de suferit. Iar în știrea respectivă am pomenit numele doar a circa 10 din cei peste 50 mii de cetățeni, care, se presupune, că au fost închiși forțat în lagărul din Bălți.. 

Informația am scris-o după ce pe 10 mai 1997 am asistat la un miting de comemorare a victimelor respectivului lagăr, care s-a desfășurat în fața Crucifixului instalat în lunca râului Răut. Iar numele martirilor au fost pomenite de către Grigore Sorocean, care a povestit, mai întâi, despre cum a ajuns chiar el în lagărul din Bălți și despre cum a fost dus mai apoi, însoțit de un convoi, în Rusia. El a mai declarat că aceeași soartă au avut-o Boris Strepcov, Dumitru Bostan, Boris Rotaru, Mihai Nour, Nicolae Cojocaru, Ion Butnaru, Mihai Grosu, Nicolae Roman și mulți alți basarabeni. Iar eu mi-am notat aceste nume ca să le public peste două zile în proaspătul lansat pe piața media basarabeană, ziarul "Flux".

Recitind știrea publicată în "Flux" acum un sfert de secol, îmi dau seama că atunci, în momentul când am adunat materialul factologic pentru ea, nu am încercat să aflu mai multe despre cei ce trecuseră prin lagăr. Păcatul meu cel mare e că nu m-am interesat, măcar, de unde sunt, în ce localități s-au născut și au trăit acești martiri ai regimului sovietic-socialist. Or, în prezent, nu cred că cineva dintre cei pomeniți mai sunt încă în viață. Mai mult, nu sunt sigur, dar am impresia că o persoană din cele pomenite de către Grigore Sorocean și anume, Mihai Grosu, a fost un consătean de-al meu. Cel puțin, în perioada studiilor ce le-am făcut la școala medie din Corlăteni, am cunoscut un pedagog cu acest nume, despre care se vorbea în șoaptă că a stat în unul din lagărele sovietice de prizonieri.

Ar putea fi ca unul dintre bărbații, chipurile cărora sunt prezente în poza de mai sus, este Grigore Sorocean. Și mai cred că unii dintre cei despre care a vorbit el ar putea să fie, de asemenea, în această fotografie.

Îmi mai amintesc bine de un nume pomenit de mai multe ori în paginile săptămânalului "Curierul de Nord". E vorba despre tatăl președintelui raionului Glodeni în anul 1992, domnul Istrati. Dânsul a povestit la inaugurarea din 7 mai 1992 a Troiței instalată în memoria prizonierilor că ultima dată l-a văzut pe tatăl său, acolo, în lagăr. Cum s-ar zice, e mult de săpat în solul enigmatic  al acestei tematici.

Și încă ceva curios. Printre bărbații din fotografia de mai sus l-am regăsit și pe fostul meu profesor de fizica Nicolae Buga, (rândul doi centru) care, băiețandru fiind, întâmplător a stat închis și el in acest lagăr. Venise să aducă prizonierilor flămânzi niște merinde, sărind  pe neobservate gardul. Până l-a zărit santinela. Că a stat închis o zi și ceva după sârma ghimpată. A reușit să fugă tot așa cum a intrat în acel teritoriu. 

                                        *          *         *          

Zilele trecute am aflat ca arhiva moscovită ar fi eliberat unei organizații neguvernamentale din Bălți un set de documente despre cei ce au murit în lagărul bălțean și locurile unde au fost înmormântați. În prezent acestea sunt studiate și verificate de către specialiști în materie, după care vor fi oferite spre a fi publicate.