COCOSTÂRCII SIMT, PROBABIL, CĂ MAGAZINELE ȘI DEPOZITELE COMERCIALE CONSTRUITE DE CĂTRE OAMENII ACESTUI SECOL ZBUCIUMAT, POSIBIL PE MORMINTE, NU MAI ÎNCAP ÎN TERITORIILE LOR

Cred că am o problemă aici, în această carte electronică. Bunul meu prieten, Ion Urușciuc, mi-a oferit câteva poze-captură dintr-un film și însăși video-ul imprimat cu drona în timpul incendiului de vegetație din zona Crucifixului ridicat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului nkvd-ist nr. 33 din Bălți. Și eu, nepriceputul de mine, acum stau și mă gândesc ce să fac cu ele. Mai bine zis, nu prea știu cu ce text să însoțesc aceste poze, pe care le-am obținut la rugămintea mea.

Și ajung la concluzia că trebuie să revin la primul meu material din blog și la principalul erou din acele rânduri, publicate aici pe 4 aprilie 2022. Dacă vă amintiți, scriam în acea zi despre un cocostârc pe care l-am întâlnit și l-am filmat acum câțiva ani pe malul râului Răut, într-o vară secetoasă. 

Mărturiseam atunci că cocostârcul cela "pe care l-am cunoscut acum vreo trei ani și pe care l-am numit Coco, am observat că se trage încolo, înspre locul unde s-a aflat lagărul. Înspre movila grămădită din oase omenești și țărâna udată cu sânge. Cu o Troiță instalată în vârful ei. O Troiță, care iată-iată va muri și ea."

Nici prin gând să-mi treacă la acel moment că în stufișurile luncii de pe Răut locuiește o întreagă colonie de cocostârci. Credeam că Coco e o pasăre rătăcită pe această palmă de pământ și că atunci când l-am întâlnit avea o problemă de sănătate, fiind singur pe malul Răutului.

Acum, când am văzut filmul lui Ion Urușciuc cu vegetația de pe malul râului Răut făcută cenușă și cu un număr impunător de cocostârci, am înțeles că m-am cam grăbit cu presupunerile mele.  Și că cocostârcii - îi vedeți și în filmul de mai jos a aceluiași Ion Urușciuc - nu întâmplător locuiesc aici. Stau toată vara, iar spre toamnă pleacă pentru a ierna pe alte meleaguri. Dar nu uită să se întoarcă primăvara tot pe malul Răutului, la cuiburile lor de totdeauna.

Nici nu îndrăznesc să ghicesc ce-i aduce pe aceste locuri. Cred că aici le este casa părintească și revin la ea de fiecare dată cum le permit condițiile climaterice. Și mai cred că aceste credincioase păsări au ce au cu mormintele comune săpate în vara și toamna lui 1944 și care încă "răsuflă" și azi sub cenușa rămasă după pojarul din 21 iulie curent. Păsările o mai fi intuind că magazinele și depozitele construite de oamenii acestui secol zbuciumat nu mai încap în teritoriul lor și se încearcă lărgirea suprafețelor. Din contul altor terenuri. Acoperite cu moloz, cu piatră și gunoaie. Dar și cu foarte multe oseminte omenești în adâncuri. Și cu flora și fauna arsă în urma unor pârjoluri iscate de nu se știe unde. 

Oamenii de astăzi par nepăsători, hapsâni și cinici, uitând că în această luncă sunt îngropate mii de oase și cranii umane. Și că nimeni încă nu știe unde le este locul. În care parte a acestui teritoriu au fost săpate zeci de morminte comune, unde erau aruncate trupurile neînsufletite ale prizonierilor. Și acoperite, când se umpleau, cu var stins și cu un strat nu prea gros de pământ.

Mi-amintesc că am mers și eu într-o vară pe urmele lui Coco. El pe calea aerului, eu - prin râpi, mlaștini, spini, iar într-un loc a trebuit să înconjor un canal cu apă bâhlită. Dar am ajuns la Troiță. Și am găsit-o cam putredă la bază. Încât și acum, când scriu aceste rânduri, mă urmărește gândul că odată și odată lemnul din care este confecționată Troița va ceda ploilor și vântului.

Și mă întreb dacă nu cumva Coco și întregul cârd de păsări, simt acest viitor deces. Și mai simt aceste păsări pașnice că autoritățile bălțene își bat joc de ceva sfânt? De părinții, buneii și străbuneii noștri? Pentru că au ajuns să împartă până și morții.

A doua sau a treia zi după pojar, Ion Urușciuc mi-a mai spus că a încercat să ducă drona pe care o pilota de pe pământ cât mai aproape de stolul de cocostârci rătăciți pe terenul pârjolit de flăcări. Nu a fost posibil. Înaripatele s-au speriat de pasărea lui artificială. 

Mulțumesc și pe această cale lui Ion Urușciuc pentru video-ul și pozele puse la dispoziție.