ÎN CIMITIRUL EVREIESC DIN BĂLȚI SE CAUTĂ OSEMINTELE OSTAȘILOR GERMANI, DECEDAȚI ÎN LAGĂRELE DE PRIZONIERI DIN LOCALITATE 

Zilele trecute o rețea de socializare informa că la Bălți a sosit Lutz Muller, reprezentant al Asociației populare germane pentru îngrijirea mormintelor militarilor de război. El a ajuns în capitala de nord în calitate de organizator al efectuării unor săpături pe teritoriul cimitirului evreiesc din cartierul "Pământeni", pentru a găsi și identifica rămășițele unor ostași germani, care au trecut prin lagărele de prizonieri din Bălți

Am citit și am privit câteva reportaje video despre primele săpături, dar am avut senzația că ele se desfășoară în alte locații decât cea unde e necesar. S-ar putea să nu am dreptate dacă admitem că echipa lui Lutz Muller este însoțită și de un reprezentant al Întreprinderii municipale "Direcția Reparații și Construcții a drumurilor". Și că, după cum s-a anunțat, au fost deja găsite rămășițele unui militar german.

În opinia reprezentanților Asociației germane pentru îngrijirea mormintelor militarilor de război, pe teritoriul cimitirului evreiesc ar exista mai multe morminte comune în care au fost dați pământului în jur de 3-4 mii de prizonieri, care au murit în lagărele nr. 33 și 103, precum și în spitalul militar special nr. 3376. 

Istoricul Mihai Tașcă consideră că în cimitirul care oficial a aparținut lagărului nr. 103 au fost înhumate și o bună parte din cadavrele prizonierilor lagărului nr. 33 din lunca Răutului. El afirmă că în lagărul de prizonieri nr. 33, care a staționat la Bălți în perioada 16 iulie - 10 octombrie 1944, au murit nu doar prizonieri germani, ci și români, maghiari, italieni, cehi, polonezi, etc.  

Dar, potrivit lui Tașcă, din toamna lui 1944, timp de un an, în Bălți a fost desfășurat și lagărul de prizonieri nr. 103, cadavrele morților căruia se îngropau în morminte de la aceeași margine a cimitirului evreiesc. Și tot acolo au fost înmormântați prizonieri care au decedat în spitalul militar special nr. 3376. Acesta a fost creat la Bălți în toamna lui 1944 și a funcționat până la finele anului 1948.

Deocamdată există doar două variante publice ale planului cimitirului în care au fost înhumate cadavrele ostașilor ce au murit în lagărele de prizonieri și în spitalul militar special nr. 3376 din Bălți. Dar nu e exclus că există și alte variante, care necesită să fie căutate și comparate cu celelalte două, pentru a stabili adevărul. Cert e că acest cimitir conține 71 de morminte comune în care au fost date pământului cadavrele a 2361 de prizonieri. Cei mai mulți prizonieri - 133 - au fost îngropați în mormântul cu  numărul 50 (a se vedea poza a doua).  

Portalul adev.ro/pbjnr7 ne anunță că aceste date au fost găsite în Arhiva MAI și că "Registrele de deces ţinute de lagăr şi spital, păstrate până-n prezent şi consultate de noi, conţin informaţii despre numele decedatului, gradul militar, naţionalitatea, data morţii şi data înhumării, precum şi numărul mormântului în care a fost înhumat prizonierul."

Istoricul Mihai Tașcă mai afirmă că ''La o examinare atentă a numărului celor înmormântaţi în cele 71 de morminte, adunând cifrele, obţinem, într-adevăr, numărul de 2.361 de persoane. Or, cifra respectivă este de 20 de ori mai mare decât numărul consemnat în cărţile de deces ale lagărului nr. 103 (potrivit acestora, erau doar 106 prizonieri decedaţi). Planul nu specifică dacă cei 106 prizonieri decedaţi au fost incluşi în numărul total al celor îngropaţi. "

Autorii materialului publicat pe portalul  adev.ro/pbjnr7 trag și o concluzie care nu poate fi neglijată. Ei spun că  "Nu se cunoaşte dacă acel prim lagăr (nr. 33) a ţinut registre, cărţi de deces (cel puţin pe teritoriul Republicii Moldova nu au fost identificate). Cei decedaţi au fost aruncaţi în gropi comune. Prizonierii înhumaţi acolo nu puteau fi ai lagărului nr. 103, care a fost înfiinţat mai târziu (la 25 noiembrie 1944) şi a ţinut cărţi de deces bine ordonate (datele privind decesele în lagărul nr. 103 sunt trecute în cărţile de deces din luna ianuarie). Ei mai afirmă că numele prizonierilor decedaţi în lagărul nr. 33 şi înmormântaţi în gropile comune ale cimitirului lagărului nr. 103 trebuie căutate la Moscova. Iar pentru a ascunde urmele masacrului, cei 106 prizonieri decedaţi în lagărul nr. 103 au fost înmormântaţi în unul din mormintele săpate anterior, în care erau înhumaţi prizonierii decedaţi ai lagărului nr. 33".

Și încă un paradox. Numărul anunțat al prizonierilor înmormântați în cimitirul din cartierul "Pământeni" e discutabil. Zic astea și mă refer la un Act grifat "Совершено секретно", adică "Secret", datat cu 17 iunie 1949 și cu șase semnături, care ne redă o altă cifră - 2323 de morți. Unde să fi dispărut 38 de morți?

Mi-amintesc că acum mai mulți ani, cineva din Germania a răscolit, practic, întreaga curte a fostului spital bălțean, unde în prezent e spitalul de tuberculoză și Unitatea de carabinieri. S-a căutat atunci  mormintele unor ostași germani care au murit, probabil, în spitalul militar special. Doar că în acele timpuri nu s-a pus accentul prea tare pe faptul că în căutatele morminte fuseseră îngropați niște ostași căzuți în prizonierat. 

Am pomenit despre acest moment chiar dacă nu cunosc prea multe detalii despre rezultatul acelor căutări, pentru a sublinia că e vorba despre nemți. Germania își caută morții. Și-i îndeamnă prin acest gest pe români, cehi, polonezi, italieni, alte popoare din Europa, să le urmeze exemplul. De ce nu ar face-o?