Am trecut azi, 27 august, pe la Crucifixul
instalat de echipa noastră de la "Curierul de Nord" în lunca râului
Răut în memoria prizonierilor lagărului morții nkvd-ist nr. 33 din Bălți și am
rămas... rătăcit. De fapt rătăcisem mai multă vreme o distanță lungă și
întortocheată pe această luncă a Răutului pentru a vedea consecințele pojarului
de vegetație produs pe 21 iulie curent.
Într-un fel m-am bucurat că flăcările au
salubrizat parțial teritoriul. Au ars buruienile, spinii, rămășițele uscate din
anii trecuți, dar au fost atinși și copacii, tufarii. Într-un cuvânt a ars cam
tot ce a creat natura. De neatins a rămas, însă, ceea ce a aruncat în această
zonă omul: gunoaie, resturi de materiale de construcție, plastic, etc. M-a
bucurat însă faptul că tot natura a împrăștiat în această luncă un verde
proaspăt plăcut ochiului.
Dar ceea ce am văzut la Crucifix chiar m-a pus
pe gânduri. Am găsit Troița ridicată pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor
lagărului din Bălți decapitată. În locul Crucifixului a rămas o țeavă
metalica care, probabil, a servit drept suport pentru monument.
Nu știu cine a decis să facă un bine (că la rău nu mă taie capul să mă gândesc), cum nu
știu nici unde se află crucea din lemn, care a rezistat ploilor, vântului,
ninsorilor si arșiței... trei decenii. Iar eu țin mult la această troiță,
deoarece înainte de instalare, am fost responsabil de transportarea ei din satul
Fundurii Vechi spre Bălți.
Ceea ce am văzut se întâmplă după o lună și
ceva de la incendiul de vegetație din această zonă și după vreo zece zile de la
momentul când am expediat în adresa Consiliului Municipal Bălți și a primarului
de Bălți o Scrisoare deschisă în care cer să ia atitudine și să dispună
îngrijirea Crucifixului așa cum se procedează cu toate monumentele de
importanță locală vizate în hotărârea Consiliului municipal Bălți din
17.05.2001, cu numărul 1412. Or Troița ridicată în memoria prizonierilor
lagărului din Bălți are numărul 15 în Registrul monumentelor de importanță
locală din Hotărârea sus amintită.
Sper că sfânta Cruce creată cu multă
inspirație de către meșterii din raionul Glodeni Pavel Curatu și Maxim Odagiu
și instalată pe 7 mai 1992 pe un mormânt comun, să rămână undeva
într-un muzeu pentru a aminti generațiilor în creștere și celor viitoare că au
fost timpuri când lumea se temea să vorbească despre lagărul de prizonieri din
Bălți.
https://www.facebook.com/100000340758201/videos/pcb.5565908786763758/2455194667954296
))).jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu