DETALII NOI DESPRE DISPARIȚIA SECRETIZATĂ A CRUCIFIXULUI RIDICAT PE 7 MAI 1992 ÎN MEMORIA PRIZONIERILOR LAGĂRULUI DIN BĂLȚI

După publicarea știrii despre dispariția Troiței ridicată pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului din Bălți, am fost contactat de o persoană din Consiliul Municipal Bălți, care bănuiesc e și purtător de cuvânt al primarului Grigorișin. Dânsa mi-a comunicat că Crucifixul se află în gestiunea Întreprinderii Municipale "Spații Verzi", care urmează să-l  renoveze.

Kristina Kraevskaya

Crucifixul, din păcate, a ars cîteva săptămîni în urmă. Bănuim că este de la lampadă care a rămas aprinsă. Acum este în etapă de renovare.

I-am explicat doamnei reprezentant al CM Bălți că am vizitat chiar a doua zi după incendiu locul Crucifixului și am constatat că el era "ars" de arșiță, de ploi și înghețuri, de cei 30 de ani de când sta în picioare și de indiferența serviciilor comunale din oraș față de el. Nu și de focul incendiului de vegetație din 21 iulie curent. Pentru că nici zare de lampadă nu se afla la acel moment lângă Crucifix. La care doamna din CM Bălți mi-a scris următoarele:

Kristina Kraevskaya

Orientativ, 2 saptamîini în urmă, deja după incendiu, dl primar Grigorișin Nicolai a fost apelat de preotul unei biserici care a povestit despre incident. Una din versiuni- lampada care a ars menționez, deja după incendiul de vegetație. Dl primar a dat indicație ÎM "Spații Verzi" și l-a rugat pe dl arhitector Grițunic -să fie pregătită o schiță nouă pentru crucifix. Nu faceți păcate- nimeni nu s-a apucat din capul lui să scoată crucea.

M-am bucurat, desigur, că în sfârșit autoritățile bălțene s-au întors cu fața spre Cel de Sus și încearcă să nu mai împartă morții. M-am bucurat și am mers peste câteva zile din nou în lunca Răutului. Acolo unde în locul Crucii a rămas doar țeava de metal, ruginită și putrezită și ea, pe care fusese "îmbrăcată" temelia Troiței. Dar m-am și revoltat că totul s-a făcut pe tăcute, fără a fi anunțați. Pentru că expediasem câteva săptămâni mai înainte de incendiu o Scrisoare deschisă adresată primarului Grigorișin, în care ceream să ia atitudine și să dispună îngrijirea acestui monument istoric și de artă de importanță locală, în măsura care o merită.

Tot atunci am constatat că și scările din beton, pe care lumea urcă spre cruce sunt avariate, lăsându-se pe partea stângă în mormântul adunat din oase și pământ. Am mai văzut că și plăcile de beton, care formează terenul din fața Crucifixului, sunt deteriorate ori chiar dispărute.

În imediata apropiere a "monumentului istoric și de artă de importanță locală" e gunoiște, resturi de materiale de construcție, buruieni, stuf și iarbă uscată. Lipsește o cale civilizată de acces pentru a ajunge la locul respectiv. Și irită nu doar atitudinea autorităților bălțene față de acest mormânt comun, ci și cea a Episcopiei de Bălți și Fălești condusă de Marchel Mihăiescu. 

 

Ca să încheiem această relatare, trebuie să deducem că odată la 30 de ani primăria Bălți poate să-și permită, dacă nu este chiar obligată, să găsească mijloace financiare pentru reparația capitală a unui mormânt comun declarat de Consiliul municipal Bălți prin hotărârea nr. 1412 din 17 mai 2001 monument istoric și de artă de importanță locală.