DE LA 1944 ÎNCOACE, BĂLȚIUL N-A AVUT PARTE DE UN ZIAR ÎN LIMBA ROMÂNĂ MAI PE PLACUL CITITORULUI DECÂT "CURIERUL DE NORD"

Valeriu Gorbul, Ludmila Gorbul, Tatiana Chetrari, Maria Popa, Ada Bostan și subsemnatul am constituit scheletul echipei care pe 3 ianuarie 1992 am început editarea la Bălți a săptămânalului "Curierul de Nord". Ulterior în redacție au sosit mai tinerii Eugen Urusciuc și Vitalie Cazacu, toți împreuna făurind un ziar de pomină pentru Bălțiul rusificat. Un ziar liber în deplinul sens al cuvântului apărut până la finele anului 1996, când în primăria locală au venit socialiștii lui Victor Morev, iar la președinție - Petru Lucinschi. 

Ce a urmat, era de așteptat. Membrii echipei au fost alungați, iar ziarul a ajuns la un tiraj de râsul găinilor. 

De la 1944 încoace Bălțiul n-a avut parte de un ziar în limba română mai pe placul cititorului decât "Curierul de Nord". Noi, cei care l-am editat, ne-am simțit liberi în toate acțiunile noastre. Nu știu dacă vom mai avea parte de asemenea clipe fericite în viața noastră.

"Curierul de Nord" a fost ziarul care primul a scris despre lagărul de prizonieri din Bălți. Până în ianuarie 1992, când jurnaliștii săptămânalului au anunțat că în lunca râului Răut, au fost descoperite un număr mare de oase și cranii omenești, despre lagărul de prizonieri cu numărul 33 nu a scris nici un ziar.

Primul număr al hebdomadarului a apărut pe 3 ianuarie 1992. A avut abonați și a fost difuzat în Bălți, în unele localități din nordul republicii, în România, Franța, Germania, Suedia și alte țări.