DAR EPISCOPUL ȘI PRIMĂRIA BĂLȚI DE CE TAC ȘI NU INTREPRIND NIMIC?

Am descoperit astăzi pe facebook o postare mai veche publicată chiar de mine, pe lângă care nu pot trece indiferent. Și asta deoarece tot ce am scris acum câțiva ani e actual și astăzi. Mă puteți contrazice, dacă a-ti văzut careva schimbări din partea autorităților bălțene. Iată ce ziceam eu atunci:

"Recent am trecut pe la Troița instalată pe 7 mai 1992 de către ziariștii săptămânalului “Curierul de Nord” în lunca Răutului, pe teritoriul fostului lagăr de prizonieri din Bălti. In acel loc, unde în vara și toamna anului 1944 au murit zeci de mii de ostași români, germani, unguri, italieni, ucraineni, polonezi, dar si ruși, înfometați și chinuiți de regimul lui Stalin și de boli. Recunosc, nu fusesem de mult pe acolo. Dar ceea ce am văzut, m-a îngrozit.

S-o luăm de la capăt. Lângă Crucifix a apărut o placă scrisă în limba rusă cu inscripția: "Жертвам второй мировой войны". Bănuiesc cine a instalat-o alde Panciuk cu regimul lui. E pusă în văzul tuturor. Placa inițială, cea instalată de cineva din Bucovina, scrisă in ucraineană, si care ne da de înțeles ca acolo zac osemintele lui Cornil Oliinic, fost și el prizonier, e ascunsa în buruieni, deși cândva era la loc de cinste. Și Troița, monumentul, e într-o stare rea. Au trecut, totuși, o mulțime de ani de la momentul instalării ei, iar lemnul mai si putrezește. M-a îngrozit această situație, deoarece în mai 1992 am avut ocazia să însoțesc transportarea Troiței din satul Fundurii-Vechi, Glodeni, spre Bălți. Și apoi, am participat împreună cu colegii de la "Curierul de Nord", la sfințirea ei.

 

Zic m-a îngrozit starea monumentului, deoarece e strașnic ce se întâmplă în apropierea lui. Gunoaie de tot felul, mizerie, buruieni glod și... materiale de construcție. Nu știu, e bine sau este rău să construiești pe oseminte umane, dar ceea ce se întâmplă în această luncă pare un dezastru. 

Se vede, primăria a repartizat terenuri pentru construcția mai multor edificii acolo. Mă întreb doar de ce primăria nu are și datoria de a îngriji de monumentul respectiv. Tot așa cum procedează cu Tancul din centrul urbei, cu mormintele unor ostași sovietici înmormântați în Cimitirul gloriei militare și cum are grijă să aducă în centrul Bălțiului monumentul lui Vladimir Vasotki. Dar Markel, popa care are și funcția de episcop de Bălți și Fălești, de ce nu întreprinde nimic pentru a împăca și sufletele celor câteva zeci de mii de prizonieri, ce si-au pierdut viața în lunca Răutului, unde în vara și toamna lui 1944 s-a aflat lagărul NKV-ist?"

Recunosc, în anul când am scris rândurile de mai sus nu știam că Consiliul Municipal Bălți declarase Crucifixul ridicat în memoria prizonierilor lagărului din Bălți drept monument istoric de însemnătate locală. Ca și mai multe morminte în care zac osemintele ostașilor sovietici ce au căzut la Bălți în luptele celui de-al doilea război mondial. Și pe care, o întreprindere municipală finanțată din bani publici, nu uită să le îngrijească anul împrejur.