UNEORI GREȘEAM ȘI NOI. SE ÎNTÂMPLA DEOARECE NICI O STRUCTURĂ STATALĂ NU ÎNDRĂZNEA SĂ NE OFERE INFORMAȚII OFICIALE
Ca să scriu despre acest subiect trebuie să amintesc că atunci, la începutul lui 1992, redacția săptămânalului pe care-l editam, a fost vizitată de un reprezentant al fostului KGB. Nu mai țin minte dacă instituția avea deja actuala denumire, sau o purta încă pe cea veche, sovietică. Dar s-a întâmplat după ce am publicat prima știre despre lagărul de prizonieri din Bălți. Despre aceea că în lunca râului Răut, în timpul unor lucrări de nivelare de teren, a fost descoperit un număr enorm de mare de oase și cranii omenești. Iar întrebarea la care trebuia să răspundem noi reprezentantului puterii era dacă ne-a permis cineva să scriem despre lagărul de prizonieri.
Azi, când au trecut atâția ani de la acel moment, întrebarea lui pare, nu știu cum, cu fundul în sus. Atunci, însă, ne-am condus de voia lui Dumnezeu. Am scris despre tot și toate ce puteam afla de la martorii oculari, care aveau curajul să ne povestească amănunte din vara și toamna lui 1944 din lunca mlăștinoasă a râului Răut, situată la marginea de sud-est a orașului Bălți.
Cineva ne-a spus că în lagăr au murit circa 50 mii de prizonieri. Nu am avut cum să verificăm această cifră și am publicat-o, făcând trimitere la acel martor ocular. Dar cifra a fost preluată de alte surse și a fost tirajată. Apropo, nu sunt cunoscute nici astăzi date oficiale despre câți prizonieri au murit în acel lagăr.
Pe 8 mai 1992, "Curierul de Nord" scria că lagărul de prizonieri s-a aflat la Bălți între anii 1944-1945, iar la 12 iunie 1993, scriam că același lagăr a fost prezent în Bălți între anii 1944-1946. Firește, datele acestea le culegeam de la cei care veneau la redacție și ne povesteau despre monstruoasa instituție și oamenii care mureau pe teritoriul ei. Și nici o structură de stat nu se încumeta să ne ofere informații oficiale.
Abia mai târziu, între anii 2002-2003, aflăm un fel de puțin adevăr pus la dispoziție de Arhiva Federală a Rusiei. Informația o solicitase nu o structură de stat, ci Uniunea Veteranilor Armatei Române, filiala Bălți.
Potrivit lui V. Voronţov, director adjunct al Arhivei Militare de Stat din Rusia, lagărul nr. 33 s-a aflat la Bălți în perioada 16 iulie - 10 octombrie 1944. El a fost creat în cadrul NKVD-ului sovietic la 26 septembrie 1943 în oraşul Poltava cu misiunea de a recepționa, tria şi expedia spre locurile de detenţie prizonierii capturaţi după încheierea operaţiilor militare de la Uman şi Kirovograd. La Bălţi acesta a ajuns în timpul luptelor din cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău. Puncte speciale de capturare a prizonierilor, trei la număr, fusese create ceva mai devreme în localităţi învecinate Bălţiului, cum ar fi oraşul Făleşti, spre exemplu.
Datele Arhivei moscovite arată că lagărul nr. 33 avea o capacitate de 20 mii de prizonieri iar punctele de capturare puteau să găzduiască până la 2 mii de persoane.
În perioada cât a funcţionat nu doar la Bălți (septembrie 1943 – septembrie 1945) prin acest lagăr au trecut peste 331 mii de prizonieri, mulţi dintre care nu au mai ajuns la locurile de detenţie. În el s-au aflat militari germani, unguri, austrieci, polonezi, francezi, sârbi, horvaţi, belgieni, ucraineni, ruşi, cehi, italieni, români şi de alte naţionalităţi, arată documentul parvenit de la Arhiva militară de Stat din Rusia.
Din păcate, în datele oficiale prezentate de arhiva rusească s-au strecurat intenționat sau din neatenție unele inexactități. În răspunsul cu numărul 3Ш - 958 din 16.03.03 semnat de V. Korotaev , un alt director adjunct al Arhivei Militare de Stat din Rusia, aflăm că lagărul nr. 33 s-a aflat la Bălți până pe 10 noiembrie 1944. V. Voronțov, însă, ne spunea un an mai devreme că lagărul s-a aflat la Bălți în perioada 16 iulie - 10 octombrie 1944. Diferența e de o lună, dar avem tot dreptul să deducem că cineva minte.
))).jpg)
