TOT CE AM AFLAT ȘI AM PUBLICAT NOI, SUNT DATE PE CARE LE-AM OBȚINUT PRIN INTERMEDIUL UNOR STRUCTURI NEGUVERNAMENTALE

Lagărul morții nr. 33 din Bălți rămâne până astăzi un mister, o pagină din istoria noastră care, se pare, mai e cu ștampila "секретно". Ajung la această concluzie deoarece nici o structură statală a Republicii Moldova nu a încercat să studieze și să afle ce s-a întâmplat în vara și toamna lui 1944 în teritoriul acelei instituții nkvd-iste. E și pentru că arhiva moscovită nu a furnizat deocamdată nimănui informații definitive despre persoanele moarte în lagărul de la Bălţi. Iar tot ce am reușit să aflăm și să publicăm noi, sunt date pe care le-am obținut prin intermediul unor instituții neguvernamentale.

E adevărat, de ceva informație la temă dispun unele arhive, muzee,  departamente de stat. Dar puținele date generale despre ce s-a produs în iulie-octombrie 1944 în lunca Răutului de lângă Bălți, au ajuns în posesia acestora după ce ele au fost obținute de la Arhiva rusească de către unele ONG-uri ori formațiuni private.

La startul acestui secol, spre exemplu, am ajutat personal filialei Bălți a Uniunii veteranilor de război ai Armatei Române să contacteze Arhiva militară de stat din Federația Rusă în vederea solicitării unor informații despre lagărul din Bălți. Ca rezultat, respectiva structură a primit mai multe răspunsuri semnate de către V. I. Korotaev, vice-director al Arhivei militare de stat din Rusia. Unul din aceste documente îl vedeți mai sus.

Potrivit lui Korotaev,  doar în perioada 11 – 30 septembrie 1944 în cimitirele din Bălţi au fost înmormântaţi 2052 de prizonieri care au murit în lagărul nr. 33. Sursa citată mai afirmă că între 1 şi 7 octombrie 1944 în lagăr au murit 509 prizonieri. 

Copia unui registru oferit de arhivă moscovită ne demonstrează că la 1 octombrie 1944 în lagărul nr. 33 au fost înregistraţi 154 de morţi. Ei au fost înmormântaţi în aceeaşi şi a doua zi în patru morminte comune, datele despre numele acestora şi locurile afării lor fiind lipsă. La 2, 3 şi 4 octombrie, au fost înregistraţi 91, 97 şi, respectiv, 74 de prizonieri morţi, daţi pământului, de asemenea, în morminte comune. Aceste morminte comune, potrivit aceloraşi surse, au fost săpate în cimitire speciale ale prizonierilor militari, care până astăzi nu este cunoscut unde se află. 

Documentele arată că prizonierii mureau de cele mai dese ori de enterocolită, pneumonie, tuberculoză, distrofie, malarie, etc. Doar în perioada 11 – 30 septembrie 1944 de enterocolită au murit 1243 de prizonieri.

În altă ordine de idei Korotaev mai comunică Uniunii veteranilor de război ai Armatei Române că în 1944 la Bălţi mai erau dislocate lagărul pentru prizonieri nr. 103, o filială a lagărului de prizonieri nr.198 şi spitalul special nr. 3376. El afirmă că arhiva rusească dispune de actele de înmormântare a prizonierilor decedaţi în aceste lagăre şi că ele pot fi obţinute doar în baza unor contracte contra plată.

                                       *            *           *

În perioada cât a existat nu doar la Bălți (septembrie 1943 – septembrie 1945) prin aceste  lagăre au trecut peste 331 mii de prizonieri, mulţi dintre care nu au mai ajuns la locurile de detenţie. În ele s-au aflat prizonieri militari germani, unguri, austrieci, polonezi, francezi, sârbi, belgieni, ucraineni, ruşi, cehi, italieni, români şi de alte naţionalităţi.