PRIMĂRIA BĂLȚI A INCEPUT VALORIFICAREA STUFARISULUI UNDE SE AFLĂ TROIȚA RIDICATĂ ÎN MEMORIA PRIZONIERILOR LAGĂRULUI NR. 33 

Scriam cândva că centrul actualului oraș Bălți trebuia să fie malul drept și malul stâng al râului Răut. Răutul și malurile lui, în așa situație, ar fi avut o altă soartă, iar centrul urbei ar fi arătat altfel astăzi.

Nu cred că autoritățile bălțene au ținut cont de propunerile mele, când am descoperit recent că în regiunea autogării și a podului peste râul Răut, la spatele magazinului "Metro" aflat tot pe acolo, se lucrează intens în vederea pregătirii terenului pentru un nou șantier. Deocamdată nu se știe ce urmează să se construiască acolo, dar faptul bucură. Bucură măcar și pentru că va dispare un stufăriș mlăștinos doldora de țânțari.

Ceva mai la vale și tot pe malul Răutului, descoperim un alt teren, pentru încă un șantier. Nu am văzut pe nimeni în acea zonă, doar păstori de capre și vite. Dar aspectul impunător al terenului (mai ales în adâncime) denotă faptul că în această zonă se va construi ceva de proporții mari. 

Repet, salut ideea autorităților bălțene de a valorifica cele câteva zeci de hectare de stufăriș și mlaștini din apropiata vecinătate a malului drept al Răutului. Râu, care a ajuns de râsul găinilor - un pârâiaș, care nici nu se prea vede din stuf, gunoaie și impurități.

Dar...

Scriu acest Dar..., deoarece mă pândește mereu un gând care doresc mult să nu fie o realitate. Pentru că la doar vreo două-trei sute  metri de la acest, al doilea teren pregătit pentru a deveni șantier, se află Crucifixul ridicat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului  nkvd-ist nr. 33. Care, anul trecut, pe 21 iulie, a luptat cu flăcările unui mare pojar de vegetație, nefiind atins de foc. Și care o lună mai târziu, a fost decapitat, adică lipsit de Troița ridicată pe mormântul comun adunat din craniile, oasele, precum și țărâna pe care mii de prizonieri și-au dat sufletele pe aceste locuri. De menționat, că e vorba despre un "monument de artă și istorie de însemnătate locală", botezat cu acest titlu de către Consiliul Municipal Bălți prin hotărârea nr.1412 din 17 mai 2001.

Din surse ale executivului bălțean am aflat că Troița a fost scoasă de pe postamentul ei pentru a fi reparată și că se află în gestiunea Întreprinderii Municipale "Spații Verzi". Doar că nimeni nu poate accepta și nu poate, cu atât mai mult înțelege, de ce primăria a făcut acest lucru pe ascuns, fără a emite măcar o simplă dispoziție.

Pentru că a trecut deja un an de la scoaterea Troiței de pe postamentul monumentului, iar primăria tace, au și apărut zvonuri precum că cineva a pus ochii pe locul unde se află mormântul comun cu monumentul decapitat. Și că aceasta ar fi adevărul despre tergiversarea reinstalării Troiței și tăcerea primarului Grigorișin vizavi de respectiva problemă.

Întrebarea care cere un răspuns multașteptat e cum ar trebui să procedeze Grigorișin în aceste vremuri de restriște. E simplu ca buna ziua. Susțin și voi aplauda toate acțiunile primăriei Bălți îndreptate la lichidarea stufărișului mlăștinos și murdar din lunca Răutului. Și-l voi susține pe orice primar care va construi Monumentul oaselor (că edificarea Bisericii Oaselor nu a fost posibil) pe mormântul comun al prizonierilor Lagărului NKVD-ist nr. 33 din Bălți. Sunt aproape sigur că majoritatea bălțenilor sunt de aceeași părere.