DESPRE UN NEADEVĂR AL PRIMĂRIEI BĂLȚI  ȘI AL STRUCTURILOR EI

E a doua oară când public această și alte mai multe poze plasate deja  în paginile acestui blog. Revin și la video-ul filmat cu ajutorul unei drone despre pojarul de vegetație produs pe 21 iulie 2022 în zona Crucifixului ridicat în memoria prizonierilor lagărului NKVD-ist nr. 33 din Bălți. 

O fac pentru a dovedi că primăria bălțeană și structurile ei sunt instituții de la care miroase nu prea frumos, dacă e să ne referim la cumsecădenie și adevărul curat. Pentru că citind demersul doamnei S.V. Novikova nr. 386, expediat pe 24.08.2022 în adresa arhitectului Boris Grițunic, descoperim un neadevăr. Altfel spus, o minciună. 

Vedeți și Dumneavoastră: "пламя перекинулось на деревяный крест, в результате чего он СГОРЕЛ". Tradusă în română această frază ar da de înțeles că "flacăra s-a aruncat spre crucea din lemn, în rezultatul căreia aceasta a ars". Adică crucea a ars. E vorba despre Crucifixul instalat pe 7 mai 1992 în memoria prizonierilor lagărului din Bălți, decedați chiar acolo, în lunca râului Răut.

Urmărind ultimele evenimente din jurul Crucifixului, realizez că am tot dreptul și argumentele să declar că Troița nu a ars în timpul pojarului de vegetație din 21 iulie 2002, așa precum ne spun structurile primăriei Bălți. Nu putea să ardă, deoarece focul nu a ajuns până la înălțimea movilei ridicate din osemintele prizonierilor și pe care a fost instalată Crucea.

Afirm acestea, deoarece am vizitat monumentul chiar a doua zi după incendiu și am văzut Crucifixul la datorie, neatins de flăcări. La fel cum nu a fost pârjolită nici măcar vegetația din nemijlocita apropiere a movilei cu Troița pe ea.

Am văzut și am simțit, însă, atunci și în alte zile când vizitam monumentul, o neglijență totală față de el a primăriei Bălți. Pentru că de-a lungul a trei decenii de existență, Crucifixul "a ars" din cauza neatenției cuvenite a ei, a primăriei, față de acest Monument de artă și istorie de însemnătate locală, cum a fost declarat chiar de Consiliul Municipal Bălți prin hotărârea sa cu numărul 1412 din 17 mai 2001. El "a ars" sub influența razelor solare, a temperaturilor înalte și a furtunilor, a avut de suferit de multe ploi și ninsori, de vremea care s-a scurs de la confecționarea lui. De nepăsarea celora care sunt obligați să îngrijească un asemenea monument. De cei 30 de ani care s-au scurs.

Dovadă sunt imaginile din filmul și pozele realizate de către bălțeanul Ion Urușciuc cu ajutorul unei drone chiar în ziua pojarului. De unde se vede foarte clar că Troița nu a fost atinsă de foc. Or doamna Novikova, conducător al Întreprinderii Municipale "Amenajarea teritoriului și Spații verzi Bălți", ne spune un neadevăr. Chipurile, flăcările au mistuit Crucifixul.

Chiar nu știu de ce ar trebui primăriei Bălți și structurilor ei să lanseze o asemenea nouă minciună. Zic nouă ca să mă refer și la... ziua și anul primei atestări istorice a orașului Bălți, care nu este 22 mai 1421 cum se sărbătorește oficial, ci 4 octombrie 1620, cum afirmă argumentat istoricii și savanții Academiei de Științe. Zic o minciună nouă, deoarece primăria Bălți nu recunoaște limba română în calitate de limbă oficială a RM, numind-o moldovenească. Deși copiii angajaților instituției studiază la școală limba română, nu moldoveneasca. 

Gafe de acest gen în activitatea primăriei Bălți, întâlnești la tot pasul. De cele mai dese ori sunt rezultatul necunoașterii materiei de către specialiștii executivului, dar mai ales a nedorinței lor de a o studia. Mai periculoase sunt cele apărute pe motive politice. Dar și mai al naibii de da-le încolo sunt gafele nemonitorizate de către șefii lipsiți de carte și moralitate.

Din care categorie face parte afirmația primăriei și a doamnei Novikova că Crucifixul a ars în timpul incendiului de vegetație din 21 iulie trecut, mai rămâne să o precizeze domnul primar. Doar că dânsul în prezent are alte ocupații. Studiază, cică, limba română. Și se pregătește pentru a obține un nou mandat de primar.