"LAGĂRUL MORȚII" CU NUMĂRUL 33 S-A AFLAT LA BĂLȚI ÎN PERIOADA 16 IULIE - 10 OCTOMBRIE 1944 ÎN LUNCA MLĂȘTINOASĂ A RÂULUI RĂUT 

Tot ce s-a scris despre lagărul morții din Bălți timp de aproximativ un deceniu de la descoperirea oaselor și craniilor omenești în lunca Răutului, s-a făcut doar în baza mărturisirilor bătrânilor, a martorilor oculari, a celor care au scăpat de acel calvar și au rămas în viață. Zic astea deoarece atunci când am inițiat serialul "Morminte fără cruce" în paginile "Curierului de Nord", nici o structură statală nu a îndrăznit să facă lumină asupra evenimentelor produse în vara și toamna anului 1944 la Bălți.  

Mult mai târziu, aproximativ peste un deceniu, la insistența Uniunii veteranilor de război ai Armatei Române şi a urmaşilor lor din R. Moldova precum și a Arhivei fostului județ Bălţi, s-au aflat primele informații oficiale despre activitatea lagărului de prizonieri din Bălţi. Dar nu și cele ce țin de numărul persoanelor care au murit în acest lagăr şi de locurile concrete de înhumare a decedaților. 

Potrivit lui V. L. Voronţov, director adjunct al Arhivei Militare de Stat din Rusia, Lagărul de prizonieri nr. 33 din cadrul NKVD-ului sovietic a fost creat la 26 septembrie 1943 în oraşul Poltava. La acel moment el avea drept sarcină primirea, selectarea şi transmiterea în locurile de detenţie a prizonierilor capturaţi după încheierea operaţiilor militare de la Uman şi Kirovograd. La Bălţi acesta a ajuns în timpul luptelor din cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău şi s-a aflat în această localitate, potrivit sursei citate, în perioada 16 iulie – 10 octombrie 1944. Puncte speciale de capturare a prizonierilor, trei la număr, fusese create ceva mai devreme în localităţi învecinate Bălţiului, cum ar fi oraşul Făleşti, spre exemplu. 

Datele Arhivei moscovite arată că lagărul nr. 33 avea o capacitate de 20 mii de prizonieri iar punctele de capturare puteau să pimească până la 2 mii de persoane.  

În perioada cât a funcţionat nu doar la Bălți (septembrie 1943 – septembrie 1945) prin acest lagăr au trecut peste 331 mii de prizonieri, mulţi dintre care nu au mai ajuns la locurile de detenţie. În el s-au aflat militari germani, unguri, austrieci, polonezi, francezi, sârbi, horvaţi, belgieni, ucraineni, ruşi, cehi, italieni, români şi de alte naţionalităţi, arată documentul parvenit de la Arhiva militară de Stat din Rusia.

Datele neoficiale diferă de cele oferite de arhiva moscovită. Cei care ni le furnizau - persoane ce au stat în lagăr, rudele acestora, alți martori oculari ai tragicilor evenimente - ne spuneau că doar în perioada când s-a aflat la Bălți, prin lagărul nr. 33 au trecut circa 50 mii de persoane.

Ce a reprezentat Lagărul nr. 33 pentru Bălți și pentru întreaga umanitate, vedem și dintr-o altă sursă. E un răspuns oficial oferit, probabil, rudei unui prizonier german care a trecut prin lagărul din Bălți. Doar că acest răspuns e unul care nu este credibil. Vedeți și Dumneavoastră de ce. Potrivit directorului adjunct al Arhivei militare de Stat din Rusia, V. I Korotaev, la 27 septembrie 1945 ostașul german Ghenrih Șusler, a fost adus în spitalul special militar nr. 3783 pentru tratament din lagărul de prizonieri nr. 33, unde (!!!) pe 2 octombrie 1944... a murit de distrofie.

Nu știu dacă se va mai afla cândva numărul real al persoanelor care au trecut prin și au murit în lagărul nr. 33 din Bălți. Am impresia că nici o structură statală din RM nu a făcut nimic pentru a-l afla. Și e vorba nu doar despre cetățeni ai altor state. În lagăr au fost aduși cu forța militari mobilizați în Armata Română până la 1944 din Basarabia. E vorba despre buneii și părinții actualilor cetățeni ai Republicii Moldova. Facem un mare păcat daca nu încercăm, măcar, să aflăm unde zac osemintele lor.